CURAJUL!

Placerea de a trai periculos!

Crezi in Dumnezeu, apoi afacerea ta da faliment si brusc apare necredinta. Iti spui:”Nu cred, nu mai pot sa cred in Dumnezeu”. Crezi in Dumnezeu, si iti moare cel drag, si necredinta apare la suprafata. Credinta ta in Dumnezeu este distrusa doar prin moartea celui drag? Inseamna ca nu valoreaza mult. Increderea nu poate fi niciodata distrusa.Odata ce exista nimic nu o poate distruge. Nimic, absolut nimic nu o poate distruge. Asa ca,tine minte, intre incredere si credinta e o mare diferenta. Increderea este personala, credinta este sociala. Increderea ti-o dezvolti singur, credinta iti este impusa. Renunta la credinte! Sigur,va aparea teama pentru ca daca renunti la credinta apare indoiala. Credinta forteaza indoiala sa se ascunda undeva, credinta reprima indoiala. Nu-ti face griji in privinta asta si lasa indoiala sa vina. Fiecare trebuie sa treaca printr-o noapte intunecoasa inainte de a iesi la lumina soarelui. Fiecare trebuie sa treaca prin indoiala. Drumul e lung si noaptea e intunecoasa. Dar cand dupa lunga calatorie prin noaptea neagra apare dimineata, si stii ca a meritat.

Reactioneaza creativ la prezent!

Daca cineva vrea sa devina lider, trebuie sa faca un lucru: sa-ti distruga cumva, inteligenta.  Sa te clatine din radacini si  sa te faca sa-ti fie frica. Trebuie sa te faca sa nu mai ai incredere in tine, asta a ajuns o conditie indispensabila. Daca esti inteligent, iti rezolvi singur problemele. E destul sa fii inteligent ca sa-ti rezolvi toate problemele. De fapt, orice probleme apar in viata, tu ai mai multa inteligenta decat problemele. Inteligenta e o provizie, un dar al naturii.

Dar exista oameni ambitiosi care vor sa guverneze, sa domine….exista nebuni ambitiosi, ei creeaza frica din tine. Frica e ca rugina, distruge toata inteligenta. Asadar daca vrei sa distrugi inteligenta cuiva, mai intai trebuie sa creezi frica….creeaza iadul si fa-i pe oameni sa se teama.

Luati cunostinta de trei ori!

In budism exista o metoda speciala numita :”a lua cunostinta de trei ori”. Daca apare o problema de exemplu, daca cineva simte brusc gelozie ori lacomie, ori manie, acesta trebuie sa ia cunostinta de trei ori prezenta ei. Daca este vorba despre manie, discipolul trebuie sa-si spuna in sinea lui de trei ori: „Manie,manie, manie.” Numai pentru a lua la cunostinta pe deplin cu privire la ea, astfel incat sa nu rateze constiinta, asta este tot. Apoi continua ceea ce facea. Nu face nimic in privinta maniei, ci doar ia cunostinta de ea de trei ori. Este un lucru extrtaordinar. Imediat ce deveniti constienti de tulburare si luati cunostinta de ea, si ea dispare. Nu poate pune stapanire pe voi pentru ca aceasta se poate petrece numai atunci cand sunteti inconstienti. Aceasta luare la cunostinta de trei ori va va face foarte constienti launtric ca sunteti distincti de manie. O puteti obictiva pentru ca este prezenta si voi sunteti prezenti. Si Buddha le-a recomandat discipolilor lui sa procedeze astfel cu fiecare lucru.

Educatia: stiinta sau arta?!

„Inima noastra, a copiilor , e libera, pentru ca putem sa ne intelegem unul pe altul…cu totii va trimitem acest mesaj pentru ca si voi adultii, sa invatati sa ne intelegeti”

Intr-o societate in care prevaleaza valorile stiintifice, educatia este privita mai mult ca o stiinta decat ca o arta. Ca arta, educatia contribuie la formarea si orientarea copilului considerat o personalitate in devenire. In acest context, testarea intelIgentei este putin relevanta, lucru pe deplin justificat si de faptul ca aceasta „inteligenta” devine stationara in adolescenta, moment de intensificare a procesului de maturizare a personalitatii. Consider ca inteligentei testabile i s-a acordat o importanta excesiva in defavoarea formarii omului ca personalitate. GM

Violenţa psihică!

 

 

        

          Noi nu acceptam faptul ca suntem violenti, nu recunoastem cand suntem agresivi cu cei din jur…si nu ne referim aici la agresivitatea fizica, ci la cea psihologica, in care sunt incluse comportamente pe care- de regula- le trecem cu vederea, şi anume:

– refuzul de a comunica;

– refuzul de a primi sau oferi ajutor;

– tonul ridicat al vocii ( atunci cand nu este cazul, intrucat in unele situatii este necesar si eficient, insa trebuie evaluat cu atentie cand este folosit);

– indiferenta si ignoranta fata de cei din jur;

– refuzul de a da raspuns solicitarilor s.a.

Toate acestea sunt forme subtile de agresivitate, dar cu efect foarte puternic asupra psihicului omului , favorizand comportamentele violente. Intrucat tipurile de violenta sunt minimalizate pana la extrem, violenta identificandu-se aproape cu agresivitatea fizica, vom insista asupra violentei psihologice, mai putin cunoscuta, tot mai putin mediatizata si pusa pe nedrept pe un loc secundar.

 Violenta psihica din perspectiva psihanalitica!

Din perspective cantitativa, Sigmund Freud a descris violenta intrapsihica, cea pe care pulsiunea, prin forta puseului sau, o exercita asupra aparatului psihologic si mai ales asupra eu/ego-ului individului. Si aceasta indiferent de natura pulsiunii. O dorinta armonioasa poate fi violenta; violenta nu tine in mod necesar de agresivitate: un act agresiv, de exemplu o critica privata sau o manifestare publica, poate fi nonviolent. In relatiile intersubiective, psihologii au descries doua mari forme de violenta morala exercitate de persoanele dominante pentru a-si prelungi si intari superioritatea: amenintarea retragerii dragostei si protectiei (mecanisme frecvente in nevroza), o folosire perversa a rationamentului, care supune victima unor contradictii logice, comunicari paradoxale, carora ii este interzis sa se sustraga si a caror culpabilitate se intoarce asupra ei: double bind, efortul de a-l innebuni pe celalalt.

In termini mai generali, posesia unui bun, a unei cunostinte, a unei priceperi poate fi resimtita de cei lipsiti de ele, ca o violenta care le este aplicata de posesor. De unde raspunsul lor violent.

Efecte ale violentei:

Efectele violentei sunt profunde. Ele sunt atat imediate, cat si de durata. Violenta, in spectrul larg al formelor sub care se regaseste, genereaza stari psihologice negative cum ar fi: depresia, frica, anxietatea, respect de sine scazut, tulburari de nutritie si somn, sentiment de rusine si culpabilitate, fobii, accese de panica, s.a. Consecintele violentei pot persista timp indelungat dupa consumarea actului de violenta propriu-zis, iar repercursiunile in timp al diferitelor si multiplelor episoade de violenta sunt cumulative. Cu cat violenta este mai grava, cu atat impactul asupra sanatatii fizice sau psihologice este mai profund. GM

 

Fa tot ce vrei , rau nimanui!

John Locke afirma in aceasta teorie „tabula rasa „(foaie alba),  ca la naştere creierul copilului e doar un mediu pasiv (tabula rasa), fara nici un fel de semne pe ea pe care se inscriu mecanic impresiile venite. Si caruia doar experienta ii poate furniza idei. 

“Totul este permis daca iti foloseste sau iti construieste” 

Omul se naste liber si daca nu moare liber este pentru ca a acceptat din comoditate sa fie ingradit de legi, reguli, norme, conventii, date de cei care manipuleaza, conduc sau au puterea sa decida.

Cand esti copil , gandesti ca un copil, te joci ca un copil, exporezi in voie, gandesti in voie, imaginezi in voie, dar odata ce ai crescut si ai devenit matur  devii intoxicat si frustrat de educatia ( dresura ) la care esti supus ce are ca suport bazic metoda: FRICII, INDOIELII, INCERTITUDINII, …efecte care te pun in situatia limitarii , in situatia dependentei si in situatia in care pana si a verifica este “periculos” pentru ca nu stii daca nu iti atragi pedepse.

Nimeni nu se naste religios, precum nimeni nu se naste invatat dar cu totii parcurgem acelas drum …ei te vor invata ce este teama , ei te vor invata sa te pleci in fata unor lucruri inventate, ei te vor invata ce este bine si ce este rau, ei te vor invata sa crezi in lucruri ce nu iti poarta de grija insa fata de care trebuie sa ai respect. Ei iti vor spune ce este Dragostea, cum se face ea, in ce conditii si care sunt regulile , ei te vor invata sa fi un incadrat mereu ocupat cu interesele altora, ei te vor invata sa te aliniezi , sa te lasi consumat si sa consumi putin, ei te vor invata sa minti, sa inseli, sa disimulezi, sa crezi in zei, dumnezei,sfinti,demoni, si in tot felul de crezuri si religii insa nimeni nu te va convinge ca Sufletul tau si Spiritul tau este liber si ca doar TU nu esti liber.

Ar folosi la ceva sa ai ochi dar sa nu vezi? Sa ai urechi dar sa nu auzi? Sa ai epiderma dar sa nu ai simt tactil? Sa ai limba dar sa nu vorbesti? Sa ai simtul gustului insa sa nu poati ingurgita? Sa  ai creier dar sa nu il folosesti? Sa ai Dragoste dar sa nu o faci practic insa sa vorbesti despre ea ca despre ce stii din inima insa sa nu fi indraznit sa o faci…ar fi o minciuna, o ofensa adusa Creatorului ce a creat aceasta lume in care TU iti pierzi timpul si existenta ancorat si frustrat de preconceptii si stereotipii.

Autoeficacitatea

In teoria social-cognitiva a personaliatii, autoeficacitatea perceputa reprezinta o variabila centrala in mecanismele de autoreglare a organismului la cerintele mediului. Autoeficacitatea se refera la convingerea unei persoane in capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare pentru indeplinirea cu succesc a sarcinilor date. Acest concept de autoeficacitate a fost propus de Bandura (1988) relevant pentru intelegerea factorilor protectori la stres si boala, precum si gasirea de solutii la problemele cu care se confrunta. Anticiparea succesului sau esecului declanseaza emotii pozitive sau negative, care la randul lor vor influenta cognitiile si calitatea actiunii intreprinse. Anxietatea este indusa de cele mai multe ori nu de stimulul sau situatia in sine ci de perceperea ineficientei resurselor de coping. Cercetarile au demonstrat ca cei care au convingerea ca nu pot face fata „situatiei”experentiaza un nivel inalt de stres.GM

Viata este un risc asumat.

 Uneori viata poate fi un joc dur si halucinant . Și una dintre situatiile cele mai riscante pe care le pot aventura, este riscul de a cadea in dragoste , riscul de a fi vulnerabil , riscul permite sa se deschida pana la o alta persoana , fara teama sau durere sau resentimente .Cred ca daca profitam de sanse este cel mai important risc pe care ni-l putem asuma …:)

Realul este emotional, explicatia este rationament. Realul este trairea , explicatia este gandirea.

Norocul ne insoteste, prin faptul ca viata noastra este emotie si nu rationament, de aceea, ea este deplina, totala in nelimitat si nemarginit. De aceea, ea nu cunoaste fatalul si fatalitatea. Noi ne-am trezit dezlegati, caci emotia este dezlegare. Incercand astfel sa explicam, cadem victime ale rationamentului crezand ca el dezleaga. De fapt, el leaga! Neintelegand, insa, aceasta inconventie rationala, elogiam conceptul, prabusindu-ne in EL, realizand astfel blocajul. Si cu „asta basta”! GM

Anxietatea

Anxietatea presupune starea patologică, caracterizată prin nelinişte psihomotorie, teamă nedesluşită fără obiect sau legată de posibilitatea unui pericol iminent sau insucces, este însoţită de reacţii vegetative multiple:

• § tulburare emoţională care se traduce printr-un sentiment nedefinit de nesiguranţă,
• § are ca fundament sentimentul de teamă, considerată ca reacţie naturală faţă de un pericol real, şi teamă faţă de un pericol imaginar,
• § este o mobilizare exagerată a energiei psihice care face parte din reacţiile emoţionale fundamentale ale omului.

Anxietatea este un fenomen care a fost descris de mii de ani şi care este adânc înrădăcinat în natura noastră umană. După M.Lindell (citat de Barlow, 2000) anxietatea este umbra inteligenţei. „Doar omul poate fi fericit, dar numai omul poate fi anxios şi îngrijorat. Îmi vine să cred că anxietatea acompaniază intelectul ca şi umbra corpul şi cu cât cunoaştem mai mult natura anxietăţii cu atât cunoaştem mai mult despre intelect”. În fapt, anxietatea reflectă capacitatea noastră de a ne adapta şi a planifica viitorul (Barlow, 1988).

Motivele unei stări de anxietate pot fi multipe datorită complexităţii oamenilor de exemplu teama de a nu face faţă dificultăţilor vieţii, generată de contextul social, ascunde o neîncredere în propriile forţe, o proastă imagine de sine. La baza oricărei stări de anxietate generalizată stă sentimentul incapacităţii de autocontrol.

Anxietatea este definită ca o stare afectivă vagă, difuză de nelinişte, de apăsare, de tensiune, de îngrijorare, de teamă nemotivată, fără un obiect precizat sau disproporţionată cu factorii obiectivi care o determină. În mod categoric, este dătătoare de disconfort psihic:

• § sentimentele dominante sunt de insecuritate, de teamă, anticipând abandonul, pedepsirea, producerea unor nenorociri sau catastrofe,
• § imaginaţia este foarte productivă în scenarii care nu pot fi nici eliminate şi nici ignorate,
• § persoana afectată de anxietate este într-o continuă alertă, avand în acelaşi timp sentimentul de neputinţă, de imposibilitatea de prevenire sau apărare.

O consecinţă evidentă a stării de anxietate, este scăderea randamentului intelectual, de asemenea, manifestă agitaţie şi tulburări ale somnului, mai sunt prezente tulburările biosomatice şi afective (palpitaţii, respiraţie neregulată, paloare, puls accelerat, etc.).

Anxietatea se poate manifesta în diferite grade de profunzime, dacă se manifestă într-o formă uşoară de fond atunci poate fi considerată un fenomen normal, dacă, însă este mai accentuată şi mai profundă va fi privită ca un simptom al unei tulburări psihice ca depresia, psihoastenia, nevroza etc. În concluzie anxietatea reprezintă o dimensiune normală şi pozitivă a vieţii umane, ea trebuie respectată şi nu trebuie prin urmare supusă unui tratament, ea nu devine patologică decât în momentul în care depăşeşte un anumit prag, definit în principal pe baza unei modificări substanţiale a calităţii vieţii. GM

Frica te învaţă să fi prudent iar anxietatea te învaţă să fi evitant, de aici reiese o idee esenţială referitoare la natura comportamentelor anxioase şi anume aceea că ele sunt învăţate şi nu înnăscute.