Gândire dedusă!

Gândire dedusă! De ce minte omul? Răspunsul este simplu:îi este frică. Îi este frică să nu răspundă așteptărilor oamenilor din jurul său. Minciunile sunt frica de responsabilitate. Și, de asemenea, refuzul de a-ți recunoaște dorințele și de a fi tu însuți. Și nu te teme pentru că ceva te amenință.Învață să spui , nu. Soun asta pentru că minciunile au devenit parte integrantă din viața unor oameni. O minciună a devenit un obicei al aroganței, care la rândul său impune unei persoane să aibă mari cheltuieli mentale. Dar minciunile, ca orice altceva în dualitate, au și aspecte pozitive, de ex.- o memorie bună. Totul pentru că trebuie să păstrezi o mulțime de nuanțe de minciuni în cap.Mincinosul trebuie să țină cont de tiparele complexe ale minciunii pentru a menține vizibilitatea adevărului. Unii oameni spun minciuni la rangul de artă. Minciuni de profesii : politician și uavocat sunt plătite cel mai scump. Pentru a spune minciuni și a ascunde adevărul, un mincinos trebuie să aibă cu adevărat o memorie grozavă. Și din acest motiv, el trebuie să construiască și să spună mai multe cuvinte neclare. Dar în același timp, e mai rău să te descurci cu sarcinile gândirii. Ca să-și dea seama ce să spună în continuare, astfel de oameni atârnă adesea, ′′ aaa…, ăăă, mmm…”, oferindu-și posibilitatea de a gândi.Bineînțeles că toate problemele provin din copilărie. Pentru ca un copil nu are alta protectie imediată decât minciuna, fix ce ii place unui adult, asa functioneaza instinctul de supravietuire. Aceasta este metoda de autoconservare. Pe viitor copilul înțelege că și cu ajutorul minciunii și a “ochilor mari “reușește să obțină ușor ce vrea. Dar nu mai ești un copil care se teme de orice mult timp. Ai crescut, dar conștiința ta rămâne în continuare la nivelul trucului unui adolescent. Realizează-ți adultul, din tine și realizează o lume care nu îți datorează nimic. Învață să ai încredere și nu te mai proteja de toate și de toți. Psiholog Clinician Grecu Maria

Comunicare și temperament

Comunicare și temperamentTemperamentul lor dictează modul de comunicare, dar nu ar trebui să fim ostatici la temperament.Unii oameni se disting prin vorbărie excesivă. Vorbesc prea des, prea mult, și nu întotdeauna cu afaceri. Se aud multe lucruri inutile, nepotrivite de la ei. Când încep să vorbească, nu se pot opri. Ei nu fac pauză pentru a permite interlocutorului să vorbească sau să-i recunoască reacția. Și aceasta este o problemă serioasă. Un om vorbăreț caută să-și domine interlocutorul (chiar și inconștient), și evident că nu tuturor le place. O persoană vorbăreață sparge adesea lucruri care sunt mai bine păstrate secrete. Discursul său poate fi necugetat, pripit. Multe dintre cuvintele unei persoane vorbărețe pot fi folosite împotriva sa.Pe de altă parte, scufundați în ei înșiși și oamenii tăcuți nu inspiră încredere. De vreme ce nu-și exprimă interesul și nivelul de înțelegere, adesea sunt ignorate. Nu oricine vrea să aibă de-a face cu ei.Întrebări către mine însămi:Cum îmi afectează temperamentul meu comunicarea? În ce situații mai greșesc și care pot fi evitate?Planul pentru azi:Luați în considerare ce strategie să comunicați cu oamenii vorbăreți va fi cea mai productivă. Gândește-te cum este cel mai bine să comunici cu oamenii închiși. Dacă este posibil, consultați-vă ideile în practică astăzi.Afirmația zilei!Aleg conștient comportamente care mă avantajează. Psiholog Clinician Grecu Maria