Bucuria de a fi eu insumi. Bucuria vine întotdeauna din libertatea interioară, din autenticitate, din non-identificare cu aspectele noastre, vine întotdeauna din exprimarea liberă a ceea ce suntem. Doar că sistemelor din care facem parte, conştient sau nu, nu le plac oamenii liberi. Oamenii liberi sunt periculoşi pentru sisteme pentru că scapă controlului, manipulării. Cineva care a ieşit din lanţul identificării cu diferitele sale aspecte şi a descoperit adevărurile simple ale Fiinţei, nu mai înghite povestea iluzorie a raiurilor ulterioare, căci simte în adâncul său că singura clipă care contează este cea de Acum.
În plină identificare cu rolurile pe care le jucăm, cu aspectele noastre, visăm la ceva ce numim “fericire”. O abstracţie care presupune în primul rând absenţa durerii de orice fel ar fi ea. Suntem scufundaţi într-o iluzie care crează durere intrinsecă, dar creăm himera unei lumi în care durerea ar putea să dispară. Un joc interesant dar care ne condamnă aprioric la ..”nefericire”. De ce facem asta? Care este miza acestui joc al iluziei?
psihomar 