In teoria social-cognitiva a personaliatii, autoeficacitatea perceputa reprezinta o variabila centrala in mecanismele de autoreglare a organismului la cerintele mediului. Autoeficacitatea se refera la convingerea unei persoane in capacitatile sale de a-si mobiliza resursele cognitive si motivationale necesare pentru indeplinirea cu succesc a sarcinilor date. Acest concept de autoeficacitate a fost propus de Bandura (1988) relevant pentru intelegerea factorilor protectori la stres si boala, precum si gasirea de solutii la problemele cu care se confrunta. Anticiparea succesului sau esecului declanseaza emotii pozitive sau negative, care la randul lor vor influenta cognitiile si calitatea actiunii intreprinse. Anxietatea este indusa de cele mai multe ori nu de stimulul sau situatia in sine ci de perceperea ineficientei resurselor de coping. Cercetarile au demonstrat ca cei care au convingerea ca nu pot face fata „situatiei”experentiaza un nivel inalt de stres.GM
psihomar 